Dacă în introducere v-am relatat epicentrul banal al Brexitului, azi v-aș prezenta câteva detalii cu repercursiuni asupra deciziei britanicilor de a ieși din Uniunea Europeană.
Regatul Unit prin liberalizarea pieței muncii și-a acoperit rapid lipsa de mână de lucru cu precădere în domeniile de activitate unde englezii nu prea se înghesuiau la muncă din cauza condițiilor grele și a remunerării reduse. Această felie de activitate e foarte bine acoperită de est europeni, care la început vin doar ,,să facă un ban cinstit și să plece.
Dat fiind faptul ca se câștigă între 250-330 de lire săptămânal, din care 50-70 de lire e chiria și cu alte 30-45 de lire îți acopereai alimentația, în cel mai rău caz la o săpămână rămâneai cu 150 de lire dacă erai singur, la o pereche 300 de lire și ce e foarte important la o lună îți luai o mașină bună cu 1000-1200 de lire, Ford Focus Verona de 9-11 ani, asta până în 2010-2012.
Cu cât erai mai departe de Londra cu atât chiria era mai ieftină și găseai foarte ușor de muncă, în agricultură sau industrie alimentară.
Fiecare conațional care venea acasă era întrebat: unde ești? ce faci?..nu ai putea să rezolvi un loc și pentru mine?
Aceste 3 întrebări au fost fatale pe termen lung pentru societatea britanică. Unde a pus un român piciorul, sau un ungur, un polonez, un ceh sau slovac acolo nu mai aveau sorți de izbândă englezii . Nu mai făceau față vitezei la normă și faptului că nici ,,dracu” nu-i băga în seamă.
Așadar, un fermier englez prefera să lucreze cu est europenii, care erau mai ieftini, mai rapizi, fără reclamații și fără absenteism. Nu mai era problema că trebuie lucrat la sfârșit de săptămână, în zile de sărbătoare sau noaptea, în toate aceste cazuri fiind obligatorie ,,plata dublă „.
Deci muncitorul englez, scoțian, walesian și nord irlandez se segreghează în țara lui, din cauza capitalismului sălbatic.
Va urma
chioricazambilica
