Salut!
Știi emisiunile alea unde se cer aplauze de la spectatori? Acolo e pe față! Știi la stand up comedy sau la actorie când se fac anumite pauze cheie pentru a primi aplauze? Acolo e mai subtil! Știi la fotbal când 40.000 de oameni aplaudă (sau vreo 20 dacă vorbim de Liga I)? Acolo e preconceput!
20 adică 20… nu 20.000
Ce legătură are cu copilul tău? Imediat.
Având în vedere situația actuală și reînceperea campionatelor fără spectatori, e foarte important de observat ce se întâmplă. Eu sunt curios de procentajul de victorii în meciurile de acasă, care a scăzut. Simplu, caz închis. Vai, nu sunt spectatori! ”Nu avem susținere / Era altfel rezultatul dacă aveam spectatori!”
Știu că e posibil să atrag dezgust comentând pe această temă, dar eu sunt un pic mai sever în ceea ce privește mentalitatea (mă refer la mentalitatea mea, vei observa mai jos la ce mă refer). Știu că fotbalul e pentru spectatori și sunt total de acord. Ei sunt motivul pentru care se învârt atâția bani și job-uri în jurul lui, motivul pentru care e cel mai popular sport de pe planetă. DAR!
Eu am o vorbă, grea de digerat și implementat, că doar nu suntem toți 100% concentrați, 100% din timp cu 100% efort și asta pentru o speranță: Nu știi niciodată cine și când te vede!
La nivelul profesionist, televizat, normal că nu intră în discuție câți oameni din industrie te văd și ce impact poate avea.
Dar la copii… dacă luăm un copil dintr-o Academie, obișnuit cu o mulțime de spectatori care îl proiectează ca fiind viitorul superstar, se obișnuiește cu faima de mic – faimă deja obținută pe la școală că e fotbalist, prin familie, tot pentru că e fotbalist, prin social media pentru că toți copiii au și pentru că e fotbalist…
Dacă are această apreciere instantă și constantă, ce va face când nu va fi observat? Ce va face la antrenamente? Ce va face dacă va juca meciuri la 15-16 ani cu porțile închise? Va aborda mentalitatea de ignorant care nu dă totul pentru că nu îl vede nimeni? Va trata antrenamentele neserios deoarece… e antrenament și nu meci? Va da de mâncare acelei mentalități care atribuie vina unor factori externi care de cele mai multe ori NU AU IMPACT DIRECT asupra rezultatului?
Da, e frustrant să nu fie spectatori, să nu ai susținere, gălăgie, ești obișnuit așa, ai un cântec făcut de fani pentru tine etc. DAR! Mentalitatea! Știm toți că e crucială în a face diferența. Și mă refer la acea diferență! Diferența dintre cel din top și cel aproape de top. Diferența dintre locul 1 și 2. Diferența dintre stau pe podium o dată sau stau pe podium constant.
Tot ce am vrut astăzi este să sugerez o raportare personală mai atentă asupra evenimentelor neplăcute și neprevăzute ce au loc. Copilul tău care practică sport trebuie să se întrebe dacă genul acesta de eveniment incomfortabile este o piedică înspre a reuși și a progresa. Dacă e o scuză pentru a nu fi mai concentrat, mai atent, mai motivat.
