vineri, mai 20, 2022
AcasăEseuriMelancolia unui hoț de buzunare

Melancolia unui hoț de buzunare

Zidurile proaspăt renovate se ostoiesc sub aripi de soare, albastrul pânzei cerestre mângâie puținii trecători, deloc grăbiți, la ceas de amiază.

 

Din turnul vechii primării, bătrânul ceas împrăștie peste oraș armonii împământenite, mai jos, sub pod, două rațe sălbatice desenează pe luciul verzui cercuri albe învolburate.

 

Scund și uscățiv, adus de spate, cu un început de cocoașă, cu ochii vii și rapaci ca un vultur costeliv, se prelinge pe lîngâ ziduri cu mers înclinat într-o parte, ca o umbră a vremurilor răposate, micul hoț de buzunare.

 

Nările îi freamătă a așteptare, privirea largă și resemnată cuprinde într-o clipită toată tristețea așternută peste o lume apusă. Se scocotoci dupa o țigară, fumul acru și ieftin îi intoarse ființa în trecut: ce lume!

 

Orasul e un mușuroi, colcăie de viață, trezit dintr-o amorțeală lacerantă și îndelungată. Căzuse o epocă și alte vremuri își arătară gâturile lungi și împodobite peste întreaga țară.

 

Zăvoarele se fărâmițară, belșugul își croi drum cu fața lui înșelătoare ca o vrajă. Vămile gemeau de mărfuri, mirodenii, trufandale, bunătățuri nemaivăzute, lume zâmbitoare, mașini strălucitoare.

 

Toti se înfruptau, osânza creștea cu repeziciune. Odăi la stradă, peste noapte se umpleau cu rafturi împovărate, curțile se umpleau de lavițe și bere, pe la colțuri cei mai avutț schimbau gălbiorii pe hârtii mai noi, mai colorate.

 

Chelnerițele deveneau peste noapte, cucoane parfumate, plimbându-și trupurile proaspăt îmbrăcate prin taxiuri alese. Coafezele nu mai pridideau cu priceputul la noi pieptănături, sofisticate, unghii de rubin, unghii aurii, unghii lungi și ascuțite.

 

Orașul fierbea. Fabricile cădeau ca niște giganțți pe caldarîm, lucrurile se mutau cu repeziciune, nășteau în altă parte sub alt nume. Cărămizi, acoperișuri, fiare, lemnărie, vuiau prin cotloane ascunse.

Pe scaune înalte se cățărau mai cu ardoare cei cu vorba dulce, amăgitoare. Totul era in transformare.

Și serile, nopțile!

 

Ce viață! Cetatea se umplea de domni străini la braț cu dudui înfloritoare, cu straie semnate, cu etichete încă netăiate. Localuri cu specialități italienețti își așteptau fauna pestriță, trotuarele gemeau sub roți cu cercuri argintate, foamea era neostoită, chelnerii se întreceau în zâmbete gândind mereu la cusătura din buzunar.

 

Paharele se ciocneau, se înălțau, domnii cumpărau trandafiri roșii , ascultau povești despre necazuri, părinți bolnavi , tămăduiri scumpe, plângeau lângă dudui scotocind printre denari.

La mese verzi, catifelate, norocul se agăța de o carte, fum gros învăluia fețe fericite, fețe disperate.

 

În centru, vitrine colorate oglindeau tineri cu încălțări deșuchiate. Mașini orânduite își așteptau oaspeții îmbătați de speranțe.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un claxon surd ca un ciubăr de oase risipi visul melancolic al unui hoț de buzunare!

RELATED ARTICLES

DOR DE DUCA

VULPEA INSINGURATA

DOR DE MAMA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Most Popular