vineri, mai 20, 2022
AcasăEseuriVULPEA INSINGURATA

VULPEA INSINGURATA

Aburi decolorati ca o panza  uitata sub soare imbratisau strans pamantul reavan si obosit.

La marginea orasului , paduri trandave isi dezveleau mirosul catre soarele abia mijit pe cer.
Luminile ramaneau stinse ca intr-o caldare intunecata , o liniste arsa duhnea dureros peste
case si ogrezi.
Cu urechile bine ciulite catre drum si blana roscata ca o fecioara impleticita , cu doi ochi
sfredelitori si vioi o vulpita isi mana instictul catre sat. Un sat larg si bogat la poalele marelui
oras amortit.
Cunostea bine drumul catre gradini, cerbi si mistreti batrani spuneau povesti la ceas de seara in
luminis. Demult dar nu destul , spunea un dihor mai inrait , in loc de case inalte si garduri ca niste
fortarete , erau paduri bogate si iarba din belsug , flori timide si rugi cu mure, falnici si indrazneti.
Dar fapturi inalte si grabite , ca intr-un furnicar , teseau fara zabava , case, garaje, strazi .
Miros greu si negru de asfalt gonea catre paduri , pasari maestre , veverite speriate,iepuri cenusii,
toporasi si palcuri verzi.
Dar nimeni in drum azi, zabrele pe la porti , doar vantul suiera spart prin livezi. Stia ea ceva,
auzise de la caprioare prin oras: o boala crunta a pus lumii peceti.
Ar fi vrut vulpita doar sa-i spuna fetei cu masina mare neagra care in dimineti de iarna reci, la colt
de strada , cu ochii tristi ii facea semn treci: fata draga imi lipsesti!

RELATED ARTICLES

DOR DE DUCA

DOR DE MAMA

Iepurele amorțit

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -

Most Popular