Ionel plimbărețul

maxresdefault     An nou, așteptări mari vin după excese mari, de mâncare din aia cu porcării multe: șunculiță, sarmale, costiță, caltaboși cu fasole și cu linte. Am fost însetat după afumătură și grăsime multă, dar ca să pot mânca cu rea intenție mi-am făcut și poftă cu ,,tare”o tărie-două.
 
    Am un prieten scoțian, de vreo 9 ani de când l-am vizitat acasă la el. Ne-am întalnit instantaneu la Budapesta la un workshop și îmi zice Johnny: ,,Ionel, mă dacă îți place porcul atât de mult, hai ajută-mă să tai câțiva și te găzduiesc.” Așa ceva nu se refuză, zis și făcut și ajung lângă Aberdeen. Johnny m-a găzduit și îmi zice: hei ”omu”, gustă o apă cu foc înainte să începem tăierea. O tărie și o cafea, asta e plăcerea la noi în Bihor.
 
   Mă îmbrac ca la țară la tăiat de porc. Când ajungem, zice el, la fermă constat că e un combinat și un abator de se înșiruiau porcii pe linia de tăiere ca mărgelele pe salba unei mândre la gât. Ma sperii, dar ce era să spun? Că, scuză-mă, eu sunt vegan și vegetarian și mă retrag? Nu ,oi arăta că sunt în stare și voi face și voi drege!
 
Mă duce John într-un vestiar și îmi dă țoale de măcelar și mănuși de protecție de oțel, că m-a văzut că sunt înzestrat cu tainele tăierii. Ce urmează nu-i glumă! Aviz celor care sunt invitați în Scoți ! În loc să-ți vezi de monstrul din Lockness mă trezesc grohăind ca grăsunu” la Palota.
 
    Măi Stevie, e muncă rapidă! Ne place să terminăm rapid și să mergem la pub, la Walker să socializăm. Noi nu stăm pe calculator. Deja era un lucru pozitiv, se prevestea raiul: pub scotian. Întotdeauna mi-am dorit să beau o dușcă în țara lui Duncan Mc.Cloud.
 
Cand am ajuns la ,,fermă”, la intrare apărea ”Walker”s abatoir and pig farm”, nu am realizat cât de țepuit voi fi, ca personajul principal din Divina comedia, acel drum între purgatoriu rai și iad.
 
Personal redus, spațiu destul de mic, și-l întreb pe unu: omu” câți porci tre” tăiați ? Și-mi zice că cel puțin 400!!!
Îl întreb timid: într-o lună? Nu, în cel mult 8 ore ….
 
Shock din ăla cand iei o palmă la bar la Diosig și panică din aia când trece pe lângă tine Salvarea, de ai senzația că vine dupa tine să te ia din nebunia ce te înconjoară.
 
  Muzică tare ca la discoteca, vin grăsunii năvală, la fiecare 17-23 de secunde câte unul pe linie automatizată; după 10 minute toată salopeta albă era îmbibată de sânge și dacă nu aveam ochelari îmi era frică să nu mă confunde cu un Pietrin sacrificat.
 
Unu  Ally scotea de la esofag până la plămâni totul, iar eu trebuia să tai limba, traheea, plamanii, inima. Separat, să le  pun în lăzi și să le duc la camera de frig. Până la pauza de mic dejun tot am fost spume, ca armăsarul lui Neluțu de la Săcădat și simțeam că voi pica ca și Rosinante în asaltul morilor de vânt. Fără să exagerez: la ora 14 mă gândeam deja: cum naiba am ajuns aici? Nu o să mai mănânc porc cât trăiesc! Nu degeaba musulmanii nu consumă carne de porc. Renunț la orice pub numai să scap de iadul acesta. Care a fost dobitocul ăla care m-a pus să mă duc la Budapesta? Cum pana mea nu am rămas frumos în urbea orădeană? Să intru în sistemul putred și corupt cu băieții deștepți,,, mai o bijniță, mai o evaziune și imediat nu eram în pericol să fiu sacrificat.
 
 
     Asadar, la ora 16 și 09 minute a trecut pe lângă mine ultimul Hamshire, nu uit cât trăiesc acea dată: era 15 Mai, și m-am simțit crucificat. Simțeam că îmi explodează motorul în mine și deja dădeam semne de febră musculară la spate, la mâini și la încheieturi. Ultimul sacrificat intră în frigider toti încep să lovească cu masatul  primul oțel din cale, se oprește muzica și toți urlau de bucurie ca descreierații…
 
Am închis ochii și mi-am reamintit: FC Bihor – Steaua 4-1, hat-trick Ile în fața a 25k de spectatori. ,Doamne nu mă lăsa!  412 porci și nu am realizat că am devenit sclav cu acte în regulă sub egida Uniunii Europene.
 
   Ne schimbăm. John atenție Walker mă ia de la abatorul Walker”s să mă ducă la pub, la bătrânul Walker să bem un {Johnny Walker }. Kafka, unde dracu” ai fost toată viața ta? Păi dacă te mai ducea vântu și în Scoția, ce se alegea ?
 
   Am rămas totuși cu trei certitudini în urma acestei întâmplări: mă feresc de orice John oricând și la orice oră, nu mai merg în Scoția numai dacă mă deportează acolo, și întotdeauna consum un Ionel Plimbărețu” înainte de orice porcărie!
 

 

 


Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: