De 1 Martie odata cu primavara calendaristica s-a abatut asupra noastra, prima data o amenintare cu iz de curiozitate dupa una fara vacante si zboruri, de 2 saptamani cu granite inchise iar de ieri cu ingerul mortii. Nu am terminat dramaturgia nici macar nu sunt neurolog si nici infect si nici olog…nici infectolog.
Sunt un cetaean simplu aproape de ,,varsta frumoasa”cu rateuri si gafe mari in viata dar cu sansa de a nu avea datorii dar nici avere impovarata de credit ipotecar,fara smarturi electrice impovarate de leasinguri agresive pe termen scurt.Da am amintiri epice din adolescenta, am colegi care mi-au suportat devierile de la trendul comunist chiar daca in multe cazuri atitudinea si comportamentul meu prezentau un pericol pentru acea vreme Nu pot sa traiesc din amintiri dar amintirile mi-au dat putere cand am ramas singur,,orfan de parinti”,cand am ramas singur ca mi-a expirat garantia in familia mea dar si atunci cand mi-am dorit altceva…o amintire de 42 ani cu 2 codite si 2 gropite in obraji de la gradinita de pe strada Prahovei.
A fost un flash de moment cu amanunte rarisime. Doua codite cu doua gropite mi-a dat in cap cu lopatica de nisip am incercat sa o induplec fara nici o sansa. M-a dat afara din perimetrul cu balustrada unde era tot nisipul de la gradinita. Ce tragedie atunci si ce sechele acum. Da eu am ramas acelasi Zambilica retras,fricos care are nevoie de obladuirea doamnei educatoare asemeni bobocului de rata pe care-l calca toata lumea in curtea cu oratanii. Amintirea continua ca un serial de desene animate cu ,,Sweety” bobocul gigant cu episoade intregi de nereusite si happy endul de la finalul episodului.Doua codite si cu doua gropite si cu mine incepem in clasa intai impreuna bineinteles cu frica continua: oare imi va sparge nasul cu echerul sau ochelarii cu saculetul de gimnastica in care erau ascunsi parsivi tenisii. Amintirile se insira ca o salba lunga in perioada cand sora a doua codite ne ajuta sa ne facem algebra si geometria si mama gropitelor ma servea cu suc de zmeura cu apa carbogazoasa cu fursecuri de tot felul. Trebuie sa va dezamagesc atunci am fost doar colegi de clasa si prieteni si azi dupa aproape cinci decenii suntem colegii de gradinita cu amintiri multe din perioada de pace a Oradiei pe strada:Mihai Viteazul,,gradinita grupa mare” Sucevei, ,scoala” Mimozei casa cu amintiri a coditei si Cuza voda,,curtea unde Zambilica cu tricicleta era calcat cu trotineta.
foto Radu Oros
Au ramas amintirile din care se hraneste speranta ca orice serial se termina si cel mai bun regizor e,,viata”
Mii de multumiri intarziate pentru Radu Oros pentru acceptul ulterior pentru uzul fotografiilor fara de care nu mi-as fi putut spune,,speranta”
