Un nivel atins e foarte greu de menținut, chiar dacă există intelectuali, activitate economică, resurse financiare, renume, ,,branduri” și trecut istoric. Într-adevăr, Oradea, Varad, Grosswerdein a adăpostit personaje, companii, asociații, trupe și nu în ultimă instanță suflete.
În pruncia fragedă, imediat după creșă, îmi încep viața de boboc în orașul de pe Criș, unde totul părea de poveste, deoarece așa s-a nimerit din prima pe Cuză Vodă via Szacsvay fostă parte a ,,ghetoului oradean” în adevăratul sens al cuvântului, una din cele mai sumbre file de istorie ale urbei.
Tei, castani, liliac și salcâmi de la sfârșitul lui aprilie până la mijlocul lui iunie, miresme, flori, aer curat în secolul XX, cu tramvaiul 3 mergând pe stradă la noi pe la piață unde e capătul Complexului Comercial și în vagon aveai loc de fumat și întotdeauna era câte un călător care trăgea cu nesaț, până la chiștoc, un Amiral sau Aroma.
Mă ducea taică-meu la piață, și la turcul Osman Ramis aveai 8-10 sortimente de dulciuri turcești de la lolipop (adică bomboană Kojak, dar pe băț de lemn cu gust de trandafir) până la o cremă de ciocolată (azi s-ar numi Nutella, dar aia era adevărată nu grăsime colorata cu gust artificial de alune). Dacă stau și mă gândesc, poate că 2 orădeni care au întors spatele la raiul orădean au pus bazele a ceea ce numim azi Finetti sau Chupa din gustul moștenit de la Ramis, care a ajuns în Oradea tot în perioada războiului, ca soldat.
Oradea era orașul cosmopolit cu vreo 8-9 nații, cu vreo 6-7 culte, cu teatru, filarmonică, cu sport de super clasă – 12 echipe la 8 discipline în Divizia A, cu supercampioni, institut, cu Metrock – !AC/DC ul Oradiei, cu industrie și cu produse de renume mondial și aeroport cu cursă la București și Constanța, vara cu Băile Felix și cu tren internațional direct până la Berlin.
Cu poeți ca Horvath sau pictori ca Perjovschi, așadar un oraș de 5 stele.
La 45 de ani distanță, ORADEA este de nerecunoscut, cu o dezvoltare fără precedent pentru o persoană care a făcut o pauză de 10-15 ani de la ultima vizită, un polis cu o tensiune normală, cu o populație sangvinică, cu tren spre Viena, cu concerte și festivaluri la foc continuu, cu o echipă de baschet în care Markovic e idolul meu.
Cu un ,,Rengle ” care e Bejart în zilele noastre…
Dar… cu un aeroport de unde mergi doar la București…Dezastru!!!!
Alo, domnu primar Bolojan! Vă rog așa de frumos! Dacă vreți vom înainta și o petiție prin care orădenii să-și spună off-ul! VREM CONEXIUNE CU EUROPA!
Orice investiție, orice efort financiar e de prisos dacă un hăbăuc de la Teleprecizia, care a ajuns la Consiliul Județean taie și spânzură! E strigător la cer, domnule Bolojan! Să zbori de la Montreal la Timișoara în & ore cu o escală, sau să vii de la Budapesta sau Timișoara în 3 ore pentru că nu e autostradă, pentru că e aglomerat și pentru că se stă în vamă.
Care a fost supereroul orașului care se crede Nero și care a făcut matrapazlâcul ăsta?
Că de fapt, de ce să vină avion de la Londra la Oradea când poate să meargă la Prishtina?
Toți reprezentanții orașului se arată cu degetul: că nu NOI, ci VOI ! Adică noi, voi, oi…
Domnule primar, vă rog să faceți demersuri concrete și vă pun pe masă atât un studiu cât și un calcul: ce ar însemna rutele internaționale pentru Oradea.
Dacă Regina Elisabeta vrea să-și înmoaie reumatismul la Felix, unde să meargă? La Teleprecizia să-și schimbe chipul motoric ???
