E dur ca o stâncă de granit la exterior, dar sensibil și plin de pasiuni artistice la interior. S-a remarcat ca antrenor de atletism, dar mai ales ca șlefuitor de caractere – ca profesor. O carieră de 45 de dascăl, dar 70 de ani dedicați atletismului.
Putea să fie politician, dar a ales Universitatea. Cu siguranță a făcut bine. Deși….există această umbră de regret. ”Am intrat în Oradea anonim, și am ieșit tot anonim”… E trist că astfel de oameni, care ”au ars” pur și simplu pentru sport, pentru copii și pentru Oradea trebuie să ”părăsească scena” fără nici un cuvânt de mulțumire, și fără a-i recunoscute meritele. Invidia, bat-o vina!
Amintiri, povești de ”viață adevărată” neștiute până acum , nostalgii, pasiuni neștiute…Toate acoperite de o umbră de regret. Cam asta vei descoperi în interviul realizat de Florin Mihalca pentru radio Transilvania cu profesorul Virgil Preda:
