După ce ani de zile am fost campioni la ”cele rele”, iată că în ultimii ani apar din ce în ce mai des ”cele bune” despre români.
Asta și pe fondul ”generației tinere” care vine puternic din urmă. Au trecut totuși 30 de ani de Revoluție.
Dar poate și din cauză ca românii s-au săturat să fie ”ciuca bătăilor” prin Europa în timp ce medicii, profesorii, inginerii și meseriașii îngrașă zestrea intelectuală și profesională a mai marilor Bătrânului Continent, ba chiar și pe cea genetică.
Un tânăr modest dar extrem de ambițios a descoperit așa cum numai nevoia te învață o tehnică de îndreptare a caroseriilor, care aplicată te scutește de revopsire, adică mult chit, vopsea și manoperă de plătit service-urilor. Bașca timpul pierdut cu programarea și executarea lucrării.
Paintless Dent Repair
Tehnica asta de fapt nu este una inovatoare. Americanii o foloseau încă din anii 70, iar nemții au implementat-o prin anii 80 în fabricile BMW, pentru a nu vinde o mașină revopsită, atunci când în procesul de producție se mai întâmpla să de îndoaie câte o carosierie. Cât of fi nemții de nemți, până la urmă sunt și ei oameni.
Ei bine, dar în România-ca în România. În timp ce în Germania un tehnician care stăpânește această tehnică este remunerat cu 119 euro/oră manoperă, în țara nostră meseria nici măcar nu are atribuit un cod în nomenclatorul meseriilor.
Cireașa de pe tort, procedura de acreditare este mai birocratică decât pe vremea Prea-Împușcatului. PDR-iștii(Paintless Dent Repair) sunt asimilați tinichigeriei ușoare, motiv pentru care li se solicită locuri fixe(ateliere) și dotări specifice atelierelor de reparații auto, asta în timp ce specificul acestei tehnici este că nu are nevoie de dotări speciale și nici de puncte fixe de lucru. Ci dimpotrivă.
Să presupunem că o grindină afectează ca și anul trecut o întreagă zonă din țară, zeci de mașini necesitând intervenții. E ca și în cazul pildei cu muntele și Mahomed. N-are rost să vină sute sau mii de mașini la un atelier din Oradea sau din alt oraș. Toți tehnicienii care folosesc aceeastă tehnică își iau plăsuța cu sculele (trusa de instrumente este simplă și nevoluminoasă) și se duc ei unde e nevoie de ajutorul lor.
Dar ce s-ar face țara noastră dacă n-ar mai exista atâtea organisme de acreditare și control care să perpetueze la nesfârșit birocrația și Sfânta Șpagă? Cum și-ar mai ”premia” partidele favoriții?
Vestea bună este că bistrițeanul naturalizat la Oradea e extrem de ambițios, nu renunță la visul lui și e încăpățânat ca un berbec în demersul lui de a înființa această meserie. Într-un interviu pentru Radio Transilvania, Bogdan Mezei mărturisește că e furios că firmele de asigurări au solicitat de câteva ori aceste servicii, pe care le-au plătit cu câteva milioane de euro unor firme străine.
”Imaginați-vă ce s-ar întampla dacă aceste milioane s-ar împărți între service-urile din România?”
Chiar așa! Doar imaginați-vă cum ar putea prospera micul întreprinzător sau IMM-urile dacă am fi mai cu” ochii deschiși” la interesele noastre, și n-am fi niște delăsători sau, mai rău, niște simpli trădători de țară și de interese naționale și economice.
Până să se dumirească și să se hotărască autoritățile, Bogdan a înființat o școală de succes la Oradea, pe banii lui, așa cum îi stă bine unui om de dreapta, care nu stă cu mâna întinsă la stat. Ăștia de dreapta de la noi, nu știu cum se face, sunt toți conectați la bugetul de stat sau chiar lucrează la stat și pun bețe în roate celor ca Bogdan.
Despre cum a devenit primul român campion european la PDR, cum a ajuns să învețe această tehnică, ce avantaje are pentru posesorii de mașini și cum își propune să învingă birocrația, poți afla din interviul următor:
Cei care doresc să învețe această tehnică, au aici detalii despre școala care este inclusă în proiectul de învățământ dual din Bihor.
