Oradea, 1910. Pe străzi circulă trăsuri. Primul automobil fusese văzut în oraș cu numai zece ani înainte. Tramvaiul electric avea patru ani.
Iar undeva, într-o fabrică în care se construiau trăsuri, niște oameni lucrau la un…
avion.
Da. Avion.
Nu-i lipsea decât un client care să întrebe dacă vine și cu caii incluși.
Înainte să zboare, Oradea voia să învețe cum se zboară
Povestea nu începe în august, când avionul se desprinde de pământ. Începe cel târziu în februarie 1910.
Pe 25 februarie, ziarul orădean Tiszántúl publica un articol intitulat „Aviatikus iskola Nagyváradon” — „Școală de aviație la Oradea”.
Școala urma să fie deschisă la 1 aprilie de Lanczendorfer Antal, în localul Urania. Ziarul o prezenta drept prima școală de acest fel din țară — afirmație pe care o atribuim ziarului epocii, fără s-o transformăm noi într-un record național cert.
Programa însă o putem citi și astăzi.
20 de ore de teorie, plus ore experimentale: istoria zborului, aparatele mai ușoare decât aerul, principiile tehnice ale avionului, planarea, proiectarea și construcția.
„Aviatikus iskola Nagyváradon”, Tiszántúl, 25 februarie 1910. Scan: EPA/OSZK. Document de epocă, domeniu public.
Într-un oraș cu aproximativ 64.000 de locuitori, cineva se pregătea să țină cursuri despre cum se construiește un avion. Populația orașului din 1910 este consemnată la 64.169 de locuitori. Și încă nu zburase avionul nostru.
Fabrica de trăsuri care se uita spre viitor
Vadász & Grósz nu era atelierul din fundul curții în care doi meșteri s-au plictisit într-o marți și au zis:
— Bă, dacă tot avem niște lemn, facem un avion?
Într-o reclamă din 1907, firma se prezenta drept „Villanyerőre berendezett kocsigyár” — fabrică de trăsuri echipată cu energie electrică.
Avea telefon — numărul 445 — și își promova propriile vehicule, din care ținea permanent un stoc bogat.
În februarie 1910, Tiszántúl scria că Vadász & Grósz era una dintre marile fabrici ale Oradiei. Tocmai cumpărase o instalație modernă pentru lucrul roților, tehnologie despre care ziarul spunea că în Ungaria exista până atunci la Budapesta și Bratislava. Firma obținuse dreptul de utilizare pentru Bihor, Cluj și Sălaj.
Iar registrele de brevete păstrează urmele firmei: în 1909 apare cu o invenție pentru vehicule de transport, iar în 1914 cu o construcție destinată bucătăriilor mobile de campanie.
Deci nu vorbim despre niște oameni care știau doar să bată cuie într-o roată. Era o întreprindere care căuta tehnologie. Și următorul lucru pe care avea să-l construiască nu prea mai avea nevoie de drum.
9 august 1910
Locul: câmpul de la Bóné-kút, „Fântâna lui Bone”, în zona actualei Piețe 100.
În fața a sute de oameni, Lányi Antal urcă în aparatul său.
Treizeci de metri. Astăzi nici n-ai apuca să-ți pui telefonul pe filmare.
În 1910 însă, acei 30 de metri însemnau ceva cu totul diferit:
la Oradea, o mașină construită aici se desprinsese de pământ.
Și n-a fost o întâmplare
Trei luni mai târziu, pe 13 noiembrie, britanicul Gustav Hamel venea pe același teren și făcea o demonstrație adevărată: aproximativ 15 minute în aer și până la circa 200 de metri altitudine.
La aterizare era atât de înghețat, încât primarul Rimler Károly l-a tratat cu un ceai fierbinte.
Așadar Oradea descoperise deja una dintre regulile fundamentale ale aviației:
poți să cucerești cerul, dar în noiembrie tot îți trebuie un ceai.
În 1912 făcea zboruri între Oradea și Debrețin; sursele locale vorbesc despre un nou record și despre un hangar construit între timp în Episcopia Bihor.
Omul celor 30 de metri ajunsese, în numai câțiva ani, pilot adevărat.
Dar povestea cea mare poate că era orașul
Aici merită să ne oprim puțin.
În 1900, Oradea vede primul automobil. În 1903 începe iluminatul electric. În 1906 circulă tramvaiul electric. În 1907 funcționează deja Urania, unul dintre primele cinematografe importante ale orașului. În februarie 1910 presa anunță o școală de aviație, iar în august un avion construit la Oradea se ridică de la sol.
Nu înseamnă că Oradea a inventat automobilul, electricitatea, cinematograful sau avionul. Înseamnă ceva poate mai interesant: noutățile lumii ajungeau aici foarte repede.
De ce? Asta e o altă poveste pe care abia am început s-o căutăm.
Dar avionul din 1910 ne lasă o imagine greu de uitat.
Un oraș încă plin de trăsuri. O fabrică de trăsuri care lucra cu electricitate, telefon și tehnologii noi. Un om fascinat de zbor. Și, într-o zi de august, niște roți care au început să alerge pe un câmp.
După care, pentru câteva secunde…
n-au mai avut nevoie de drum.
Imaginea principală: reclama fabricii de trăsuri Vadász & Grósz, Tiszántúl, 15 septembrie 1907. Scan: EPA/OSZK. Document de epocă, domeniu public.
Ți-a plăcut articolul? Apreciază-l cu un like mai jos — ne ajută să continuăm să aducem știri.
STAI PUȚIN. MAI SUNT ȘI ASTEA…
Alte povești din Oradea pe care s-ar putea să nu le fi știut