Astăzi tramvaiul pare atât de firesc în Oradea încât întrebarea sună aproape caraghios.

Cum adică să nu avem tramvai?

Îl vedem în Centru, în Rogerius, în Nufărul. Îl așteptăm, îl pierdem, îl prindem în ultima secundă. Face parte din oraș.

Numai că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, tramvaiul electric nu era deloc inevitabil.

Oradea trebuia să aleagă cum urma să se miște în noul secol. Și, pentru o vreme, pe masă a existat și o altă variantă.

Înaintea tramvaiului

Orașul nu pornea de la zero.

Din 1882 exista deja o cale ferată stradală folosită în principal pentru transportul de marfă, cu locomotive cu abur. Mai târziu au existat și servicii de călători spre zona băilor.

Dar orașul creștea. Oradea avea nevoie de un sistem modern de transport public urban.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, răspunsul părea să fie tramvaiul electric.

Părea. Pentru că între ideea de tramvai și tramvaiul care să apară efectiv pe stradă mai era ceva. Hârtia.

Bucureștiul… pardon, Budapesta

Proiectul pleacă la minister.

Bucureștiul… pardon, Budapesta îl pune în sertar.

Și-l mai ține oleacă.

Și-l mai ține încă un pic.

Suntem în 1899, iar Oradea se afla atunci în partea ungară a Imperiului Austro-Ungar. Pentru asemenea aprobări, administrația centrală era la Budapesta, nu la București.

Proiectul tramvaiului electric trece prin avize, modificări și negocieri, iar forma aflată atunci în discuție ajunge să primească un răspuns negativ din partea ministerului la sfârșitul anului.

Și în timp ce tramvaiul așteaptă, la Oradea apare concurența.

Dacă n-am mai pune șine deloc?

În decembrie 1899, Fischer și Kappel vin cu o altă propunere pentru transportul orașului:

omnibusurile automobile.

Cu alte cuvinte, vehicule rutiere motorizate pentru transportul public — într-o vreme în care automobilul însuși era încă o noutate.

Propunerea prevedea patru trasee, apropiate de direcțiile pentru care fusese gândit transportul electric.

Și avea un argument foarte ușor de recunoscut și astăzi: costurile.

Promotorii susțineau că folosirea benzinei ar fi fost mai ieftină decât electricitatea.

Stai puțin.

Oradea putea să intre în secolul XX fără tramvai?

Da, exista cel puțin o alternativă concretă propusă administrației. Asta nu înseamnă că putem ști cum ar fi arătat orașul dacă ar fi fost aleasă. Dar viitorul transportului orădean nu era încă scris pe șine.

Istoria rețelei de tramvai din Oradea consemnează atât proiectul electric, cât și alternativa omnibusurilor automobile din 1899.

Și automobilul chiar venea

Discuția nu avea loc într-o lume în care mașina era doar o invenție văzută prin reviste.

În 1900, automobilul își făcea apariția și la Oradea.

Istoricul Fleisz János consemnează prezentarea primului automobil în oraș și faptul că Ady Endre s-a aflat printre cei care au participat la plimbarea demonstrativă.

Așadar, la cumpăna dintre secole, Oradea chiar privea două lumi.

Una venea pe șine. Cealaltă venea pe roți. Și amândouă promiteau viitorul.

Nu toată lumea spune „da” marilor schimbări

Poate că partea cea mai familiară a poveștii nici măcar nu este tramvaiul. Este ce se întâmplă în jurul lui.

Unii susțin proiectul. Alții îl contestă. Apar alternative. Se discută costuri. Se cer modificări. Dosarele pleacă și se întorc.

Transportul public din Oradea n-a fost nici acum mai bine de un secol o poveste în care toată lumea a spus din prima:

„Excelent. Faceți-l.”

Marile decizii ale unui oraș au susținători și opozanți. Aveau atunci. Au și astăzi.

Până la urmă, Oradea a ales șinele

Anii trec, proiectul este modificat, iar lucrurile încep în cele din urmă să se miște.

În 1905 se ajunge la contractarea construirii rețelei electrice de tramvai. Documentația prevedea liniile, stațiile, depoul, rețeaua electrică și vehiculele necesare.

Istoria construirii rețelei păstrează cronologia contractelor și a lucrărilor din 1905–1906.

Și alegerea tramvaiului însemna mai mult decât alegerea unui vehicul.

Oradea intrase deja în epoca electricității. Centrala orașului producea energie pentru industrie, locuințe și iluminatul public, iar noul transport urma să folosească aceeași mare schimbare tehnologică.

Istoria alimentării electrice a tramvaiului arată legătura dintre dezvoltarea sistemului electric al orașului și noua rețea de transport.

Tramvaiul era, într-un fel, electricitatea pusă pe roți.

25 aprilie 1906

După ani de proiecte, hârtii, discuții și alternative, vine ziua.

25 aprilie 1906.

Tramvaiele ies în oraș.

Cronica inaugurării descrie vagoanele împodobite cu ramuri verzi și mulțimea adunată în Piața Sfântul Ladislau. Sute de oameni veniseră să vadă noutatea.

Relatarea istorică a inaugurării păstrează atmosfera acelei zile și datele primelor tramvaie electrice ale Oradiei.

Primele vehicule erau motrice construite la Győr și echipate electric de Siemens-Schuckert.

Dar pentru omul aflat în piață probabil că marca instalației conta mai puțin.

În fața lui se mișca viitorul. Cu oameni înăuntru. Pe șine.

1899. 1989.

Și aici apare o coincidență. Doar o coincidență — nu există vreo legătură istorică între cele două evenimente. Dar este greu să n-o observi.

1899. 1989. Nouăzeci de ani.

În 1899, Oradea se afla în fața unei alegeri care avea să influențeze felul în care orașul urma să crească și să se deplaseze.

Nouăzeci de ani mai târziu, în decembrie 1989, orădenii aveau să se afle într-un cu totul alt moment de răscruce: manifestațiile împotriva regimului comunist și schimbarea politică ce cuprindea România.

Mizele nu se compară. Dar datele puse una lângă alta au ceva care te face să te oprești o secundă.

1899. Orașul caută direcția în care să se dezvolte.

1989. Oamenii ies în stradă într-un moment în care întreaga societate își schimbă direcția.

Iar tramvaiul? El a rămas.

Îl vedem în fiecare zi și ni se pare atât de firesc încât aproape că am uitat întrebarea de la început.

Stai puțin.

Oradea putea să NU aibă tramvai?

Pentru o vreme, viitorul orașului chiar a avut mai multe variante.

Imaginea principală: tramvai Siemens construit la Győr, pe actuala stradă Republicii, în jurul anului 1906. Autor necunoscut, Wikimedia Commons, domeniu public.