Un copil întors de la școală cu mâinile albastre, o sticluță veche de cerneală și o întreprindere orădeană despre care aproape că nu se mai vorbește. Ce legătură au toate acestea?

Zilele trecute, o cunoștință mi-a trimis o fotografie. Copilul ei tocmai se întorsese de la școală.

Mâinile? Albastre. Dar nu așa, cu două pete nevinovate pe degete. Albastre temeinic, de parcă micul școlar ar fi fost angajat peste zi la o fabrică de cerneală și ar fi uitat să-și dea jos echipamentul de protecție.

Mi-am imaginat reacția părintelui. Mai întâi te uiți la mâini. Apoi la haine. După aceea începi să calculezi câte spălări vor fi necesare. Abia la urmă îți vine să râzi.

Copiii au talentul acesta: să transforme o zi obișnuită de școală într-o întâmplare pe care părinții o povestesc ani întregi.

Fotografia m-a trimis însă cu gândul la alte vremuri. La băncile de lemn, la caietele pe care o pată de cerneală putea compromite o pagină întreagă și la instrumentele de scris pe care generațiile de astăzi le mai întâlnesc, cel mult, prin sertarele bunicilor.

Și de aici am ajuns la o descoperire neașteptată.

Cerneală fabricată chiar la Oradea

În prima jumătate a anilor 1950, la Oradea exista o întreprindere care producea și cerneală.

Dovada materială este o sticluță mică, pătrată, cu capac metalic și etichetă albastră cu galben. Pe etichetă apare numele producătorului: Întreprinderea Comunală Metalo-Chimica Oradea.

Obiectul a fost prezentat în ianuarie 2022 de un colecționar pasionat de instrumente de scris, pe site-ul Stilouri de ieri. Autorul îl datează aproximativ între 1952 și 1955, o estimare a colecționarului, nu o dată de fabricație înscrisă pe obiect.

Călimara are 54 mm înălțime și un profil pătrat, cu latura de 40 mm. Colecționarul povestește că a găsit în interior urme întărite de pigment verde. Un amănunt care ne amintește că cerneala de altădată nu era neapărat albastră.

O întreprindere care făcea de toate

Istoria întreprinderii este aproape la fel de surprinzătoare ca obiectul descoperit.

Potrivit cronologiei istorice reproduse de colecționar, în 1949, mai mulți meșteșugari orădeni s-au reunit într-o cooperativă care realiza obiecte gospodărești: bidoane de untură, cazane pentru rufe, fărașe și tăvi.

În 1951, prin reunirea unor ateliere și secții din oraș, a apărut Întreprinderea Comunală Metalo-Chimice. Cronologia amintește atelierele „Dimitrov” de pe strada Cuza-Vodă nr. 82, turnătoria „Ardealul” de pe strada Lahovari nr. 28 și secția de sobe de teracotă de pe strada Beiușului nr. 52.

Acestea erau adrese ale unor componente ale întreprinderii; cronologia nu localizează secția în care se producea cerneala.

Existența combinatului este confirmată și de presa vremii. În numărul din 26 iunie 1955, ziarul Scînteia tineretului amintea „Metalo-Chimica” printre întreprinderile din regiunea Oradea care raportaseră îndeplinirea sarcinilor primului plan cincinal. Este o mențiune de epocă, într-un ziar al regimului comunist, nu o confirmare independentă a performanțelor economice raportate.

Sursele nu indică numărul călimărilor fabricate, prețul lor sau în câte școli au ajuns. Un asemenea recipient a existat, iar măcar un exemplar a supraviețuit.

O pată de cerneală și o poveste care nu se șterge

Mă întorc la fotografia copilului.

Cum se spăla cerneala fabricată odinioară la Oradea rămâne un mister.

Dar îmi place să cred că, dacă un școlar de acum șaptezeci de ani se întorcea acasă cu degetele colorate, părintele lui avea cam aceeași reacție ca părinții de azi.

Se schimbă stilourile, caietele, școlile și generațiile. Nu se schimbă însă prea mult uimirea adultului în fața copilului care a reușit, într-o singură zi, să se murdărească în toate culorile.

Și poate că aici stă farmecul poveștii.

O călimară poate fi goală de zeci de ani. Dar, uneori, încă mai are destulă cerneală cât să scrie o poveste.

Alte povești din Oradea

STAI PUȚIN. În 1891, Oradea avea băi „romane”. Proprietarul le-a lăsat orașului ca să-i ajute pe săraci Stai puțin. REPORTOFONUL? În 1902, la Oradea puteai să-ți înregistrezi propria voce? Stai puțin. FILMUL? În 1908, orădenii mergeau la cinema ca să se vadă pe ei înșiși?

Istoria Oradiei continuă într-o carte

Dacă îți plac asemenea descoperiri, în cartea digitală „STAI PUȚIN. ASTA S-A ÎNTÂMPLAT LA ORADEA?” vei găsi alte povești documentate despre oameni, întâmplări și locuri ale orașului.

*Tu îți mai amintești de călimări, penițe și degetele pătate cu cerneală? Sau ai acasă un obiect vechi, fabricat la Oradea, a cărui poveste ai vrea să o aflăm?*