Zilele astea urmăream pe Disney+ un documentar despre evoluția omenirii — de la primii hominizi, până la civilizația de azi. Și, undeva pe la partea în care se vorbea despre momentul în care strămoșii noștri au învățat să controleze focul, mi-a venit un gând de care nu am mai scăpat: ceea ce a fost focul pentru omenire acum sute de mii de ani, este inteligența artificială pentru noi astăzi. Poate chiar mai mult.

Focul a schimbat tot

Nu e o exagerare. Controlul focului a însemnat hrană gătită — deci mai multă energie disponibilă pentru un creier tot mai mare. A însemnat protecție și căldură, deci posibilitatea de a migra spre zone noi ale planetei. A însemnat, poate cel mai important, oameni adunați în jurul aceleiași flăcări, seara, vorbind. De acolo au pornit, cel mai probabil, poveștile, limbajul complex, primele forme de cultură și cooperare. Un singur fenomen natural, odată stăpânit, a rescris traiectoria întregii specii.

AI schimbă tot, din nou

Cred că trăim un moment asemănător. Inteligența artificială nu e doar un instrument nou, ca un ciocan mai bun sau un calculator mai rapid — e ceva care extinde felul în care gândim, la fel cum focul a extins felul în care trăiam. Ne ajută să diagnosticăm boli mai devreme, să învățăm lucruri noi în ritmul nostru, să scriem, să compunem, să programăm, să traducem instant între limbi pe care nu le vorbim. Diferența majoră față de foc este viteza: strămoșilor noștri le-au trebuit, probabil, sute de mii de ani ca să răspândească și să stăpânească focul. Inteligența artificială a ajuns, în doar câțiva ani, în telefonul fiecăruia dintre noi.

Ca orice foc, trebuie ținută sub control

Dar tot din documentar rămâne o lecție simplă: focul necontrolat distruge la fel de ușor pe cât construiește. Cred că e valabil și pentru inteligența artificială — dependența excesivă, dezinformarea, locurile de muncă înlocuite prea rapid sunt riscuri reale, nu scenarii science-fiction. Diferența dintre „foc care încălzește o casă” și „foc care arde o pădure” a fost mereu, până la urmă, despre cât de responsabil îl folosim.

Nu știu dacă suntem la fel de pregătiți pe cât au fost strămoșii noștri atunci când au privit pentru prima dată o flacără. Dar un lucru e sigur: peste multă vreme, cineva va urmări un documentar despre evoluția noastră, iar inteligența artificială va fi, cu siguranță, unul dintre marile capitole.

Voi, ce părere aveți — suntem la începutul unei revoluții la fel de mari ca descoperirea focului, sau exagerăm?