
Invitație în Piața Mare din Bologna
Ne place să ne criticăm între noi
Ar fi multe de spus despre comunitatea românescă de peste hotare. Pentru mulți ani de zile, ne-am obișnuit să vorbim de rău românii, fie că ne refeream la cei rămași în țară, fie la comunitățile din Diaspora. Nu suntem uniți, nu colaborăm, nu avem simț civic … Noi, cei emigrați, când ne întâlneam cu cineva plecat de mai mult timp din țară, auzeam mereu același sfat. ”Nu frecventa români dacă nu îi cunoști deja, riști să te trezești într-un ghetou, dezadaptat și probabil și exploatat de un conațional”. Sfatul ăsta are o problemă logică: nu suntem toți la fel, deci e imposibil să fie identice între ele toate comunitățile. Și nevoile noastre sunt diferite. În al doilea rând, locuind într-un oraș mare și dinamic, am întâlnit deseori români foarte bine integrați în societatea italiană, care combinau stilul de viață destul de cosmopolit cu dorul de casă, mai puternic sau mai domolit, și cu respectul tradițiilor celor mai dragi.
De fapt suntem mult mai uniți decât credem
Cred că, simplificând foarte mult, doar de dragul scrierii acestui articol, putem desluși două categorii de români din Diaspora. Sunt cei care s-au stabilit aici pentru mulți ani, și-au adus aici familia și prietenii dragi, au copii născuți și crescuți aici, merg în vacanță în România. Apoi cei care fac un fel de navetă, lucrând mai multe luni sau ani aici, apoi întorcându-se la familiile lor de acasă, între un contract și altul, strângând fiecare bănuț, pus deoparte pentru întoarcerea definitivă visată. Toți trimit sume de bani acasă.
Amândouă aceste categorii mai au ceva în comun: fie că exaltă sau critică țara din care am plecat, toți țin legătura cu cei de acasă și cu alți români aici, cumva află imediat când ”aduc” cozonaci buni la magazinele etnice și dau sfoară în țară, sunt activi în grupurile dedicate de pe rețelele de socializare, știu foarte bine unde este secția de votare, cum și când se votează. Și toți, chiar cei mai flegmatici, se opresc o clipă să aplaude sau să danseze când văd un grup folcloric de români în piețele centrale ale orașului.
România, desigur, nu este doar trecutul ei, istoria sau amintirile de când eram puștani. Ți se umple inima de bucurie când se vorbește în mass media de aici despre un scriitor sau om de știință ”de al nostru” premiat la nivel internațional. La fel și când vezi mai mulți cunoscuți ai tăi din comunitatea românească la repetiții în fiecare sfârșit de săptămână până când atrag atenția primăriei și sunt invitați la festivale. Și sunt apreciați de publicul larg.
San Petronio 5 ianuarie 12,15 – 14 la Bologna
Anul acesta Primăria din Bologna, profitând de temperaturile cu mult deasupra a zero grade, a organizat festivalul Dancin’BO din 27 decembrie până în 5 ianuarie pe străzi, în muzee și alte locuri care mențin cultura vie. Nicio formă de dans de la cele mai tradiționale la cele mai moderne nu a fost lăsată deoparte. Mâine, 5 ianuarie 2020, e rândul dansurilor popolare. În fața bazilicii orașului vor juca, cu dor și foc, și românii noștri din Asociația Betania. Cred că o să se încingă iar, ca de alte dăți, o horă mare în toată Piazza Maggiore!
Antonia
