Incendiu uriaș în Serbia amenință o comunitate românească din Banat — cum putem ajuta
De aproape o lună arde un incendiu de vegetație uriaș în rezervația naturală Deliblatska Peščara din Serbia, la doar câțiva zeci de kilometri de granița cu România. Flăcările au ajuns în ultimele zile chiar la marginea unor sate din Banatul sârbesc — printre ele, Grebenaț, una dintre cele mai vechi așezări cu populație majoritar românească din regiune. Iată ce se știe sigur despre situație și cum poate ajuta, concret, cineva din România.
Ce se întâmplă în Deliblatska Peščara
Primul foc din zonă a fost depistat pe 21 iulie 2026 și stins rapid, la fel ca alte două reaprinderi, pe 26 iulie și pe 2 august. Pe 5 august însă, un nou incendiu a scăpat de sub control din cauza vânturilor puternice și schimbătoare, iar de atunci arde aproape neîntrerupt. Până pe 22 august, suprafața afectată depășea 3.500 de hectare — aproximativ a zecea parte din întreaga rezervație, unul dintre cele mai mari incendii din istoria recentă a zonei, potrivit Restart News.
Bilanțul uman este, deocamdată, unul relativ blând: niciun deces, un pompier rănit ușor și aproximativ 50 de persoane evacuate din localitatea Trujino. În schimb, paguba ecologică e considerată uriașă — Deliblatska Peščara adăpostește aproape 900 de specii de plante, multe dintre ele rare, iar specialiștii spun că refacerea ecosistemului va dura ani de zile. Fumul incendiului a ajuns și peste Timișoara, în zilele cu vânt dinspre sud.
Comunitatea românească din Banatul sârbesc, în prima linie
Grebenaț este un sat din municipiul Bela Crkva, cu populație majoritar românească și o biserică ortodoxă ridicată în 1722 — una dintre cele mai vechi mărturii ale prezenței românilor în Banatul sârbesc. În ultimele zile, flăcările au ajuns până la gospodăriile satului, iar localnicii au fugit în grabă, potrivit publicației Libertatea din Serbia. Vecinul Kajtasovo și cătunul Trujino au trecut prin scene similare.
Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia, condus de dr. Valentin Ardelean, a lansat un apel urgent de solidaritate pentru comunitatea afectată, cerând apă, alimente neperisabile, voluntari pentru teren, tractoare, utilaje agricole și unelte — lopeți, în primul rând — pentru cei aflați în prima linie a luptei cu focul.
România a sărit deja în ajutor — și Bihorul e printre ele
Serbia a activat Mecanismul European de Protecție Civilă, iar Uniunea Europeană a trimis patru elicoptere Black Hawk din rezerva rescEU — două din Cehia, unul din Slovacia și unul din România — plus echipe terestre din Germania și România. Pe 22 august, un modul românesc de intervenție terestră format din 69 de pompieri și 15 vehicule a plecat spre Serbia, alături de elicopterul românesc Black Hawk S-70M, aflat la prima misiune internațională de acest fel.
În acest modul se regăsesc pompieri din mai multe județe — printre care Arad, Bihor, Brașov, Hunedoara, Ialomița, Sălaj, Sibiu și Vâlcea — alături de un detașament de 12 salvatori de la ISU „Banat” Timișoara, plecat separat spre zona rezervației, potrivit Ecopolitica. Cu alte cuvinte, oameni din județul nostru sunt deja acolo, în teren, ajutând la stingerea incendiului.
Cum poți ajuta
Pentru cine vrea să contribuie concret, organizația studențească Drukeria de la Universitatea Politehnica Timișoara a deschis o colectă de solidaritate pentru Grebenaț: apă, alimente neperisabile, lopeți și alte unelte pot fi duse la cele trei puncte Shop Politehnica din Timișoara (Știința, Baza 2, Casa Politehnicii 1), potrivit Observator de Timiș. Pentru cantități mai mari de materiale sau resurse, organizatorii pot fi contactați direct prin paginile Drukeria.
Nu am găsit, deocamdată, un punct de colectare organizat și la Oradea — dacă apare unul, sau dacă o instituție locală se implică, revenim cu detalii. Până atunci, cea mai simplă formă de sprijin rămâne distribuirea informației, ca apelul comunității din Grebenaț să ajungă la cât mai mulți oameni dispuși să ajute.
O poveste de duminică: Crăciunul 1989, la graniță
Genul acesta de solidaritate nu e doar istorie veche pentru mine. Mi-am făcut armata la Deta, la unitatea de radiolocație 1864G, aproape de granița cu Serbia de azi (pe atunci Iugoslavia). Îmi amintesc și acum luna decembrie 1989: în plină Revoluție, localnicii din satul de peste graniță au venit la unitate și ne-au adus de mâncare. De Crăciun au venit din nou — cu mâncare, portocale, țigări, apă minerală — și au fost alături de noi în primele zile de libertate, fără să li se ceară nimic. E genul de gest pe care nu-l uiți niciodată.
Pe atunci presa nu a scris nimic despre asta — nu era momentul, și nici obiceiul. Apoi, în vâltoarea anilor de tranziție, cu atâtea lucruri mai urgente de rezolvat, gestul lor a rămas doar în amintirea celor care l-au trăit, fără să ajungă vreodată într-un ziar. De aceea cred că, atunci când vecinii noștri sârbi trec printr-un necaz atât de mare, merită să ne amintim și noi de vremurile în care ei au fost lângă noi. — Florin Silviu Sabău
Ți-a plăcut articolul? Apreciază-l cu un like mai jos — ne ajută să continuăm să aducem știri.
