Aplauzele nu i-au ajuns publicului din Oradea, în august 1897. După ce a văzut-o pe Jászai Mari în „Electra”, mulțimea a scos caii de la trăsura actriței, pe strada Kert.

Se întâmpla pe 15 august 1897, după o reprezentație sub cerul liber, în Grădina Rhédey din Oradea, pe atunci Nagyvárad. Jászai Mari, una dintre marile actrițe ale teatrului maghiar, juca „Electra” lui Sofocle în fața a aproximativ 3.000 de spectatori, scrie Péter I. Zoltán în cercetarea publicată în revista Várad (ediția 2019/4, pp. 64–65).

Nu era o scenă improvizată. Arhitectul Rimanóczy Kálmán cel Bătrân a proiectat un decor care să reflecte atemporalitatea artei grecești: o colonadă corintică înaltă de opt metri, statuile lui Sofocle și Apollo, lucrate de orădeanul Peller Ferenc, și patru flăcări ale zeiței Vesta, aprinse pe cele două ziduri-ruină care încadrau scena. Regia i-a aparținut actorului Balla Kálmán.

Ideea s-a născut la o recepție, după una dintre reprezentațiile pe care actrița le dăduse la Oradea ca invitată, între 25 iunie și 4 iulie. Ziariștii Fehér Dezső și Halász Lajos au ademenit-o cu perspectiva de a-și împlini visul: „Electra” pe o scenă grecească, ridicată în Grădina Rhédey. Interesul a crescut de atunci: ziarul Tiszántúl din 31 iulie 1897 anunța reprezentația pentru 15 august (a doua zi, în caz de vreme rea) și scria că redacția primea zilnic scrisori, din țară și din străinătate, cu întrebarea când are loc spectacolul și dacă se mai pot lua bilete.

La final, Jászai Mari a fost rechemată în fața publicului de cincisprezece ori. Sărbătoarea, scrie Péter I. Zoltán, „a depășit orice imaginație”. Iar când actrița a pornit spre oraș cu trăsura, însoțită de Szűcs Dezső, Adorján Emil și Beregi Oszkár, mulțimea adunată la capătul străzii, pe strada Kert, a scos caii. Jászai Mari a intrat în oraș, în formularea relatării reluate în Várad, „ca prințul artei, în aclamațiile mulțimii”.

Seara a continuat cu un banchet în aer liber. Acolo, femeile din Oradea i-au dăruit o cunună de argint, cu dedicația „Elektra, 15 august 1897. Pentru Jászai Mari, de la doamnele din Oradea”. Potrivit istoricului de teatru Kelemen István, actrița a depus-o mai târziu pe mormântul lui Széchenyi, de la Nagycenk.

Péter I. Zoltán notează, cu prudență, că, dacă informația e corectă, a fost a doua reprezentație teatrală în aer liber din Europa epocii moderne, după „Regele Lear” de la München, din 1889.

Câteva zile mai târziu, Várady Zsigmond a citit în sala Zöldfa o propunere: în fiecare an, la Oradea ar fi trebuit jucat un ciclu de patru-cinci drame. Planul a fost uitat, iar „Electra” din 1897 a rămas, scrie autorul, o amintire unică și irepetabilă a istoriei teatrale orădene. Orașul avea să vadă alt fel de spectacol patru ani mai târziu, când circul Barnum & Bailey a sosit la Oradea cu 67 de vagoane.

Povestea lui Jászai Mari este una dintre pistele pe care le pregătim pentru Volumul 2 al proiectului „STAI PUȚIN. ASTA S-A ÎNTÂMPLAT LA ORADEA?”. Până atunci, primul volum, cu 20 de povești adevărate despre oraș, este disponibil pe stiridinoradea.ro.

Ai merge și tu la o tragedie greacă jucată sub cerul liber, într-o grădină din Oradea, alături de alți trei mii de oameni?

Surse: Péter I. Zoltán, „Két emlékezetes Rhédey kerti esemény”, revista Várad 2019/4; ziarul Tiszántúl, 31 iulie 1897.