Dacă ar fi să conduc un interviu, cu riscul de a supăra potențialul angajat, aș întreba dacă are copil/copii, câți ani are/au, apoi remodelând întrebarea ”Unde te vezi peste 5 ani?” l-aș întreba, ”Unde îl/o vezi peste 5 ani?” Dacă e între nou născut și 9-10 ani răspunsul e mai ușor. Dacă e adolescent sau matur, atunci ai șansa să știi multe despre potențialul angajat.
- Nu ar trebui să îl supere întrebările că doar, dacă are copil, teoretic și foarte probabil (SPER) că l-a vrut și are calități de părinte! Și ar trebui să fie mândru. Și încrezător. Și să îl încânte să vorbească despre el/ea… deci îi dau o șansă de a-și aduna emoții pozitive pentru a reuși la interviu.
- Bă, cum să mai întrebi unde te vezi peste 5 ani? Nu știu… dar dacă a răspuns cineva acum 5 ani la un interviu ”în izolare fără ceafă de porc”…
Știu că pare că ai multe de făcut și gândit ca părinte la activitățile sportive ale copilului. Dacă te frustrează sau te plângi, te întreb: simte că vrea și poate să reușească? Dacă da, atunci: cât ești dispus să faci pentru ca el să reușească?
Tu făcând tot ce îți recomand nu asigură copilului tău nimic. Dar îi cresc șansele. Sunt mulți părinți care participă la activitățile sportive ale copilului, oferă susținere și comportament exemplar, au cunoștiințe despre joc și răbdare cu echipa, cu antrenorul și ceilalți părinți dar poate fac o greșeală mai mare decât toate: îl judecă de la 8 ani. E o greșeală mai mare pentru că e cea mai grea de remediat.
Sunt pur și simplu UIMIT atât de ”antrenorii experimentați cu calificări” care cu cea mai mare ușurință și delăsare judecă ABSOLUT TOT cât și de părinții care fac asta.
Ca părinte, e normal să îi vrei binele, e normal să fii mândru, e normal să îl consideri bun, e normal să încurajezi, să fii încrezător că poate ajunge cineva. Dar nu îl considera viitorul superstar. Nici nu îl descuraja și trimite în IT. Indiferent de cum arată situația ACUM, la 8-9-10 ani (poate chiar și mai târziu). Nu e normal e să îi împarți drastic în cele 2 categorii: Cei care ajung și cei care nu.
Cea mai mare greșeală posibilă PENTRU CĂ E VORBA DE COPII DECI E VORBA DE DEZVOLTARE! DE TERMEN LUNG! Dacă tot vrei să împarți în categorii și să faci comparații, fă-o pentru fiecare în parte în alte 2 categorii: copilul ”x” de ieri / copilul ”x” de azi, copilul ”z” de ieri / copilul z de azi.
Deși citești asta constant în articolele mele pot apărea chichițe ce denotă faptul că se uită dezvoltarea pe termen lung! Și poate nu le realizezi.
Dacă faci greșeala menționată apar probleme în lanț (uite câteva foarte importante):
- Copilul tău va simți presiune – dacă îl consideri superstar – FOARTE DEVREME. Nu e bine deloc, el trebuie să simtă libertate, nu presiune. Dacă antrenorul și colegii au percepții și așteptări de la el și sunt diferite față de cum îl judeci tu… ei bine din păcate îl ”strici”. Ca pe o jucărie pe care se bat 2 copii care vor să se joace diferit cu ea.
- Copilul tău pierde din încrederea în sine – dacă îl desconsideri de mic – nu cred că are rost să prezic impactul negativ pe termen lung.
- Copilul tău e mai predispus să dezvolte un comportament anti-social – din nou, dacă îl desconsideri – și din nou, nu cred că are rost să prezic impactul.
Uite un raționament pe care lumea pare că îl ignoră. O soluție la ”nu poate ajunge profesionist”:
Dacă sunt la o academie, percepută ca puternică sau nu, într-o țară percepută ca potentă sau nu, cu o cerere mică și o ofertă mare. Plin de copii, de competiție, putem lua doar unul din 250. Okay! Cred că sport la nivel înalt (profesionist, să fii plătit să faci bani din asta, să duci o viață bună) este peste tot. Lărgiți orizontul! Poate consideri că nu poate ajunge profesionist, sau poate antrenorii sau cluburile consideră asta dar nimeni nu ia în calcul alte țări!
În Anglia sunt foarte mulți părinți și copii ce se demoralizează dacă academiile sau cluburile puternice îi refuză! De ce? Pentru că nu poate ajunge în cel mai puternic campionat din lume? Sau e singurul campionat puternic? Surpriză, există mai mult de o cale de a ajunge acolo! Sau poate vrea doar să câștige un ban bun din fotbal ceea ce face drumul mult mai scurt și ușor.
La mine în club deja suntem în proces de a trimite copii înafara Angliei că doar fotbal se găsește peste tot.
