Un palat al avocaților în care puteai fi și chiriaș? Palatul Baroului din Oradea, ridicat în 1908–1909 la colțul străzii George Enescu cu Parcul Traian, a fost gândit de la început pentru ambele întrebuințări. Din stradă vezi turnul; numele clădirii îți spune numai o parte din poveste.

Potrivit istoricului publicat de Oradea Heritage, proiectul îi aparține lui Kálmán Rimanóczy junior, iar construcția a fost realizată de József Reisinger. Palatul combina sediul profesional cu locuințe oferite spre închiriere. Avocații ocupau un antreu, o sală mare la primul etaj și încă o cameră. Așadar, denumirea de palat al Baroului nu însemna că toate încăperile erau birouri de avocați.

Ce îți arată colțul clădirii

Merită să ridici privirea spre întâlnirea celor două fațade: colțul rotunjit, balconul cu motive florale și coiful de deasupra fac clădirea ușor de recunoscut. În descrierea Heritage, arhitectura secession se sprijină aici pe volumele curbe, cu o ornamentație mai reținută. Pentru trecător, acesta e un bun loc de început: urmărești forma clădirii înainte să numeri podoabele.

Etajele ies în relief față de zidurile de jos, iar cele două aripi se întâlnesc în acel colț care atrage privirea. Detaliile au o scară diferită când le privești din apropiere: balconul floral îți cere să te oprești, în timp ce acoperișul se vede de mai departe. Nu ai nevoie de un vocabular de arhitect ca să observi diferența.

Un palat într-un cartier al instituțiilor

Adresa îl așază într-o zonă în care s-au strâns instituțiile administrative și judiciare ale Oradiei. Heritage leagă Parcul Traian de vechiul centru al Olosigului; Tribunalul și fosta Casă a Comitatului fac parte din această vecinătate. Privit împreună cu ele, sediul avocaților capătă un context foarte concret: profesia avea aproape instituțiile în jurul cărora se desfășura activitatea juridică.

Astăzi, adresa oficială a Baroului Bihor este tot strada George Enescu nr. 1. Pentru o plimbare, exteriorul rămâne reperul: Heritage prezintă clădirea drept monument nevizitabil. Fotografiile de arhivă de mai sus păstrează aspecte ale fațadei și ale vecinătății, fără să promită acces în interior.

Iar dacă te interesează ce alte destinații puteau încăpea într-un palat orădean, povestea băilor și hotelului lui Rimanóczy senior deschide o altă ușă spre orașul de atunci. La Barou, surpriza rămâne mai domestică: în aceeași clădire reprezentativă era prevăzut și loc pentru chiriași.

Tu ce observi prima dată la Palatul Baroului: coiful de pe colț sau balconul cu flori?