Astăzi, când un tramvai nou ajunge în Oradea, este un eveniment. Vine de la un producător, este testat, fotografiat și prezentat publicului. Dar a existat o vreme în care orădenii nu așteptau neapărat să le livreze cineva tramvaiele. Și le construiau singuri.

Da, chiar aici, la Oradea.

Nu vorbim despre o legendă urbană și nici despre câteva reparații mai complicate. Vorbim despre vagoane de tramvai construite în atelierele societății locale de transport.

La început, tramvaiele veneau din altă parte

Pe 25 aprilie 1906, Oradea inaugura transportul public cu tramvaie electrice. Era un pas uriaș pentru un oraș care se moderniza rapid.

Primele vagoane fuseseră comandate la fabrica din Győr, iar echipamentele electrice purtau numele Siemens. Oradea avea infrastructura, vatmanii și entuziasmul. Producția vehiculelor rămânea însă în mâinile unor fabrici specializate.

Așa arată începuturile consemnate în documentația istorică oficială a municipiului Oradea.

Numai că istoria nu s-a oprit la importuri.

Când meseriașii au devenit constructori

În perioada interbelică, întreținerea tramvaielor devenise o problemă tot mai serioasă. Vehiculele îmbătrâneau, piesele trebuiau înlocuite, iar dependența de furnizorii externi nu era întotdeauna o soluție convenabilă.

Așa că oamenii din ateliere au început să facă mai mult decât reparații.

Au construit tramvaie.

Potrivit istoriei publicate de Club Feroviar, pe baza cercetărilor muzeografului Ronald Hochhauser, până în 1940 fuseseră asamblate local șapte vagoane-motor și o locomotivă electrică de marfă.

Șapte tramvaie și o locomotivă!

Nu e puțin pentru un atelier al unei societăți de transport public.

Iar activitatea este confirmată și de studiul istoric semnat de Liviu Borcea și Mihai Apan, care documentează inclusiv construirea unor vagoane în atelierele proprii.

1944: tramvaiul cu care Oradea și-a depășit propriul trecut

Povestea devine și mai interesantă în 1944.

Într-un an pe care istoria îl asociază cu războiul, orașul a reușit să construiască un vagon-motor descris de cercetători drept cel mai lung și mai modern realizat până atunci în atelierele locale.

Avea un design diferit de vehiculele anterioare și era dotat cu frâne pneumatice de staționare.

Au fost construite numai trei exemplare din acest tip.

Gândiți-vă puțin la contrast: în Europa, războiul schimba granițe și distrugea orașe. La Oradea, meseriașii transportului public continuau să construiască vehicule.

Nu știm dacă fiecare dintre ei își imagina că participă la un capitol de istorie industrială. Probabil că, înainte de orice, voiau ca tramvaiele să poată circula.

Dar exact asta face povestea interesantă.

Un oraș care știa să repare. Și să inventeze soluții.

În istoria Oradiei vorbim frecvent despre arhitecți, palate, comercianți, medici și artiști.

Mai rar despre oamenii din ateliere.

Despre cei care știau cum funcționează un motor electric, cum se construiește un vagon, cum se adaptează o piesă și cum se pune din nou în mișcare un vehicul care părea condamnat să rămână în depou.

Ei au contribuit la o tradiție tehnică locală care merită scoasă din arhive.

Astăzi, tramvaiele noi sunt rezultatul unei industrii specializate. Dar, cu aproape un secol în urmă, Oradea avea propria experiență de constructor.

Dacă ai fotografii, documente sau amintiri despre vechile ateliere și tramvaiele orădene, povestește-ne. S-ar putea ca o parte din istoria orașului să fie încă păstrată într-un sertar de familie.

Și iată întrebarea: câți orădeni știu că orașul lor nu doar a avut tramvaie, ci le-a și construit?

Surse în arhiva noastră: Stai puțin. Oradea putea să NU aibă tramvai?