O dimineata de iarna
O zi ca oricare alta daca prin geamul pe jumatate dezghetat nu mi-ar atrage atentia amortita
un tip culcat pe o parte la marginea drumului neted ca sticla. Langa el o salvare si un echipaj medical :
el si ea tragand satios din tigara , nepasatori si lamurindu-ma cu nonsalanta : e beat !
O intrebare simpla mi se cuibari in creier ca un vierme intr-un lemn mancat de vreme : De ce
bea omul ?
Raspunsuri improbabile
Sa fie o tara a neamului romanesc sau sapand in negura timpului a tracilor sau ilirilor ,
iar noi ca vrednici urmasi sa fim cusdozi ai geneticii noastre imbibate in aburii lui Bachus?
Istoria prin cronicari ca Ureche ne vorbeste despre ospaturile stropite abundant de bautura,
la curtea preacurajosului Stefan cel Mare. Mai apoi alte marturii despre desfranari in aburi de
vin la curtea si in drumetiile lungi a lui Brancoveanu.
Sa fi baut taranul ca sa taie jugul care il lega de glie? Sa uite de vatra saracacioasa , de pruncii
multi si desculti ? De zbiciul ce-i brazda obrazul daca roadele nu erau pe masura placerii stapanului?
Sa fi baut muierea din satul romanesc ca sa uite de griji, de un barbat mereu ingreunat de truda care
o dezmierda doar cand ,, i se aprindea un clic pentru imperechere” ca sa citez un prieten drag.
Sa fi baut poetul sau artistul ca sa adoarma in el monstrii nesatui a cugetarii ?
Nimic nou sub soare
Tineri cu mustati abia mijite , nascuti deja obositi, goliti de orisice dorinta , fragili ca un rasarit
pe muchia marii, isi adorm in aburi de alcool fiinta letargica.
Generatii pentru care speranta este demult istorie isi ineaca in licori tari si miraculoase , frustarile,
neimplinirile, neancercarile , cuvintele si gandurile nerostite.
Frumosii ,,nebuni ai marilor orase” beau pana la epuizare , cautand in suflarea lui Bachus motor pentru
creeatie, hrana pentru singuratate, prieteni credinciosi pana la sfarseala.
Oare bem ca sa spalam pacatele oranduirii noatre gresite ?
