E bine să lucrezi de acasă, nu? Nu strigă șeful la tine, nu te ia cu “au scăzut vânzările”; nu îți asculți colegele cum vorbesc de chestii feminine sau colegii care nu au treabă cu sportul de politică și filosofie politică superficială.
Știi cine nu are luxul ăsta? Arbitrul pe care tu îl înjuri sau la care strigi mereu!
În legătură cu articolul de data trecută, probabil ai suflat ușurat că nu am spus nimic de cei care strigă la arbitrii. Pentru ei trebuie articol separat. Scurt, promit! Că nu e mare lucru de înțeles.
În primul rând… MAJORITATEA NU ȚIN CU NICI O ECHIPĂ! Mai ales la evenimente sportive de copii și juniori, majoritatea arbitrilor sunt tineri și au nevoie să se afirme. Dacă sunt experimentați, atunci au nevoie să controleze jocul, deoarece un joc la copii și juniori e foarte diferit față de adulți deci au o provocare inedită. Sunt și excepții, știu, mai ales dacă vorbim de România.
Problema cu cei care sunt ”slabi” sau ”țin cu o echipă” vine de la șefii lor, de la federație și comitetul de selecție și monitorizare și antrenament. Și la copii și juniori normal că multora nu le pasă.
”E doar meci de copii, te descurci tu”. Bine că printre cei care spun asta sunt și indivizi care merg la meciuri și selectează viitoare staruri de la 6 ani, oferă verdicte pentru fiecare copil mai ceva ca zambilica ghicitoarea. Că ei sunt mai genii și faraoni decât noi ăștia de rând și văd în viitor toate posibilitățile, toți algoritmii și permutările de variabile la un nivel metafizic.
Revenind la arbitrii.
În al doilea rând, dacă strigi la el și de-al dracului face meseria împotriva ta. Dada! Am avut arbitrii foarte buni la niște meciuri de fotbal de copii de 14 ani care ne-au ajutat FOARTE SUBTIL după ce a fost abuzat de echipa adversă de prin minutul 5. Eu am observat, alții nu prea.
În al treilea rând și probabil ce mai important… de data trecută sper că mai știi că ți-am spus că ești o autoritate pentru copilul tău. Genul de autoritate pe care el o ascultă, deeeeci… ȘI EL O SĂ STRIGE LA ARBITRU ȘI NU E BINE! Nu e bine pentru că de la 7-8-9-10 ani învață să atribuie vina. Adică el nu are nici o vină, a pierdut din cauza arbitrului. Tu realizezi impactul pe termen lung? Ajunge să comenteze LA ORICE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL LUI! Deci nu progresează. Stagnează și tot potențialul și talentul se scurge ca într-un nisip mișcător. Dacă în loc să facă asta se concentrează la jocul și dezvoltarea lui va crește considerabil. Va dezvolta o reziliență de invidiat!
Eu ca antrenor refuz să comentez cu arbitrii. Da, în febra jocului e greu să nu fii debusolat când e o greșeală evidentă, dar apoi mă gândesc la sursa greșelii. Dar am mare atenție la copii să nu comenteze.
În al patrulea rând… e foarte posibil că sunt chestii de bază pe care nu le cunoști. Același principiu aplicat ca și la instrucțiunile către copil.
Lasă-l pe arbitru să-și facă treaba și fă-ți prieteni pe margine! Înjură și strigă la antrenori eventual, e o probabilitate bună să nimerești pe unul care merită.
Izolare plăcută!
